Categorii

Editii

BOOK REVIEW "THE OBSESSIVE PATHOLOGY" - Recenzie - "Patologie obsesiva" - Mircea Lazarescu, Ovidiu Bumbea

Monografia „Patologie obsesivă” reprezintă un eveniment editorial pentru literatura medicală din România, ce umple un gol de 35 de ani de la publicarea de către unul din autori (Mircea Lăzărescu) a primei monografii din literatura medicală românească despre patologia obsesivă.

Autorii Mircea Lăzărescu şi Ovidiu Bumbea ne prezintă o lucrare cu caracter exhaustiv, despre patologia obsesivă, o lucrare de înaltă ţinută ştiinţifică, ce ţine pasul cu literatura psihiatrică internaţională.

            Lucrarea începe cu un capitol dedicat „istoriei obsesionalităţii”, de la obsesionalitatea în context religios, la conceptul medical al obsesionalităţii, apărut în secolul al XIX-lea, la concepţiile care au marcat secolul al XX-lea şi în special, ultimile trei decenii, epoca definiţiilor operaţionale şi a criteriilor de diagnostic, a progreselor în psihiatria biologică, a progreselor în farmacoterapie, a cognitivismului actual şi a psihopatologiei developmentale.

            Al doilea capitol întitulat „Circumscrierea clinică şi psihopatologică a tulburării obsesiv-compulsive” prezintă o caracterizare generală a simptomatologiei obsesiv-compulsive, descrierea şi sistematizarea principalelor simptome obsesiv-compulsive, cât şi criteriile de diagnostic DSM-IV-TR şi ICD-10 pentru Tulburarea obsesiv-compulsivă.          

Capitolul al treilea se referă la Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă. După o caracterizare descriptivă a tulburării obsesiv-compulsive, sunt enunţate criteriile de diagnostic, subtipurile tulburării de personalitate obsesiv-compulsivă, similitudinile şi diferenţele dintre tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă şi tulburarea obsesiv-compulsivă, relaţia faţă de alte tulburări de personalitate.

            Al patrulea capitolul „Diagnosticul şi evaluarea tulburării obsesiv-compulsive” subliniază importanţa interviului direct cu pacientul, dar, şi a elementelor observaţionale, a relaţiilor de la aparţinători. Se evidenţiază importanţa evaluărilor standartizate prin check-list-uri, inventare şi chestionare în evaluarea şi diagnosticul pacienţilor, cât şi în activitatea ştiinţifică. Sunt prezentate cele mai utilizate instrumente de evaluare a tulburării obsesiv-compulsive: Yale-Brown Obsessive-Compulsive Scale (Y-BOCS), Maudsley Obsessive-Compulsive Inventory (MOCI), The Layton Osessional Inventory (LOI), The Florida Obsessive-Compulsive Inventory (FOCI), National Institute of Mental Health Obsessive-Compulsive Scale (NIMH-GOCS)  etc.

            Un capitol (capitolul cinci) este dedicat descrierii tulburării obsesiv-compulsive la vârsta infanto-juvenilă şi de-a lungul ciclurilor vieţii şi în perioade speciale ale vieţii (graviditatea, post-partum).

            Următoarele două capitole se referă la epidemiologia şi consecinţele sociale ale tulburării obsesiv-compulsive (capitolul şase) şi la evoluţia şi prognosticul tulburării obsesiv-compulsive (capitolul şapte), informatii conforme ultimelor studii internationale.

            In capitolul opt sunt prezentate aspectele etiopatogenice ale tulburării obsesv-compulsive. După o prezentare a contribuţiilor majore aduse în acest domeniu de studiile efectuate de-a lungul anilor (studiile familiale, sudiile ratelor de concordanţă pe gemeni), sunt prezentate rezultatele actuale ale studiilor de genetică moleculară, a studiilor de neuroimagistică (structurală şi funcţională), ipotezele neurochimice referitoare la etiopatogenia tulburării obsesiv-compulsive, markerii neuroanatomici şi funcţionare cerebrală, studiile neuropsihologice şi modelele psihologice.

            Un spaţiu larg este acordat abordării terapeutice în tulburarea obsesiv-compulsivă (capitolul nouă), a strategiilor farmacologice de primă intenţie şi a strategiilor farmacologice alternative, cât şi a abordării psihoterapeutice; întro formulare de sinteză sunt prezentate strategiile terapeutice ale tulburării obsesiv-compulsive după Riquier şi după ghidul practic de tratament al ASA (American Psychiatric Association).

            Un spaţiu larg este acordat şi comorbidităţii tulburării obsesiv-compulsive (capitolul zece) datorită  implicaţiilor teoretice şi metodologice, cât şi a implicaţiilor terapeutice. Sunt comentate numeroase studii despre comorbiditatea tulburării obsesiv-compulsive cu: 1) tulburările mentale non-psihotice (depresia, tulburările anxioase, tulburările induse de consumul substanţelor psihoactive, tulburările de personalitate); 2) tulburările psihotice non-organice (schizofrenia, tulburarea afectivă bipolară); 3) patologia organică (tumori, traumatisme cranio-cerebrale, accidente cerebro-vasculare, boli neurodegenerative etc).

Autorii abordează în capitolul unsprezece variate tulburări psihice reunite sub spectrul tulburărilor obsesiv-compulsive. Sunt menţinute categoriile nosologice actuale, dar se propune o nouă viziune integrativă, dimensională. Această temă, spun autorii, se află pe “agenda de lucru” a Grupului Operativ pentru redactare DSM-V, în ideea includerii unei secţiuni dedicate “tulburărilor spectrului obsesiv-compulsiv”.

Penultimul capitol (capitolul doisprezece) vizează dimensiunea antropologică a obsesionalităţii, principalele structuri antropologice ale existenţei persoanei ce sunt perturbate în obsesionalitate (legate de actele şi activităţile elaborate şi productive, raportarea faţă de sine şi faţă de lume, relaţiile interpersonale în viaţa publică şi în viaţa intimă etc).

Monografia se încheie prin prezentarea unor aspecte antropologice specifice obsesionalităţii ce pot fi recunoscute la personaje istorice şi de ficţiune din civilizaţia greacă şi romană, din biblie, cât şi din civilizaţia europenă.

            Această monografie constituie o lucrare de referinţă în literatura medicală pshiatrică românescă, care se adresează atât clinicienilor din domeniul psihiatriei, cât şi clinicienilor de alte specialităţi, psihologilor, sociologilor.