Categorii

Editii

DESPRE VIATA DE ASOCIATIE PROFESIONALÃ - Gavril CORNUTIU

Gavril CORNUTIU*

Meditând la turbulenta momentului nostru social si istoric mi s-a impus ca tot mai pregnantã ideea recuperãrii, pentru noi cei pe care istoria i-a pãgubit, i-a devastat si calamitat aproape la fiecare generatie. De când suntem recuperãm cu disperare pentru a nu dispare. Si dacã toate cataclismele istoriei n-au reusit sã ne scoatã din rãdãcini, înseamnã cã este posibil sã trecem de la stadiul de ienupãr la cel de brad. Mi-am adus aminte astfel de un fiu de tãran, din judetul Severin. Este vorba despre prof. Severineanu, de fapt Dumitrescu în sat la el, Severineanu dupã ce a ridicat ochii în sus. A fost primul profesor de chirurgie din România. Pentru a scãpa de chinurile foamei si pentru a-i face un rost în lume, o rudenie îl ia din sat si îl duce în Turnu Severin. Se întâmpla nu la foarte multi ani dupã rãscoala lui T. Vladimirescu. Prin Turnu Severin defilau soldati turci, pe care Severineanu în amintirile sale îi descrie ca fiind desculti, cu pantalonii rupti în fund si la genunchi, cu bãrbi neângrijite pline de praf si puf, cu pãrul netuns, vâlvoi si nãclãit, purtând pe umãr un pus- coci ca pe un par. Dar, de aici de la T. Severin viitorul chirurg Severineanu este luat de o altã rudã si este dus la Bucuresti. Aici Carol Davila recruta tineri pentru a-i trimite la Paris în vederea formãrii de cadre pentru nou înfiintata scoalã de chirurgie, viitoarea Facultate la Medicinã. Douã criterii au stat la baza selectiei.

1. Inteligenta care sã garanteze posibilitãtile native de dezvoltare
2. Sãrãcia care sã conditioneze motivarea profundã, îndãrãtnicia si ambitia de a se realiza. Sãrãcia este o catastrofã pentru o societate, dar pentru un tânãr inteligent, cu putere de muncã si caracter ea poate fi un atu redutabil, devine o calitate.

Însã Davila venise în Muntenia pe vremea când turcii controlau totul, imprimându-si felul de a fi asupra oamenilor. De aceea pentru a nu avea surprize si a corecta rãdãcinile otomane ale caracterelor, el a imaginat o procedurã infailibilã de subventionare. Bursierul primea la fiecare început de an 1 din bursã. Era treaba lui ce muncea si cum se chinuia peste an pentru completarea resurselor, dar la sfârsitul anului i se dãdeau celelalte 3 din bursã, în functie de note, atunci când bursierul, la terminarea anului universitar trebuia sã se prezinte cu carnetul de note dupã bani. Astfel pornind descult de acasã tânãrul Dumitrescu a ajuns prof. Severineanu Severineanu primul profesor de chirurgie pe care l-a avut tara, si care a elaborat tehnici operatorii proprii prin care a rãmas în istoria chirurgiei. Aceasta pentru cã i s-a oferit oportunitatea de a-si valorifica inteligenta, fiind învãtat sã munceascã si smulgându-i-se rãdãcina otomanã a caracterului. Doar asa a putut recupera handicapul pe care istoria i-l impusese la nastere. De aceea pentru a nu rata sã ne aducem aminte de lectia lui Davila: inteligentã, muncã si caracter.

Asadar, cel mai important lucru în recuperarea istoriei este recuperarea oamenilor, în sensul de recuperare a caracterelor, a felului de a fi al oamenilor. Iar în ceea ce priveste felul de a fi al oamenilor existã douã expresii care despart douã lumi. La noi si în tãrile din jurul nostru dacã ai despre un om o pãrere foarte bunã ca om zici: „Este bãiat bun!”. Adicã este vesel, stie glumi, poti aranja orice cu el etc...În Occidentul pe care îl invidiem, dar nu-l mai bârfim, un om se gratuleazã cu expresia „Este om serios!”. Cele douã expresii centreazã douã universuri morale total diferite. Rezultatul Douã lumi diferite. Aceasta pentru cã lumile sunt emanatia multimilor, care la rândul lor sunt constructii având drept cãrãmizi indivizii. Multimile se deosebesc si ele. O multime neorganizatã, conform tuturor definitiilor este o multime amorfã, în cel mai bun caz o hoardã.

O multime organizatã are întotdeauna un caracter sistemic care permite existenta si functionarea unor reguli care fac societatea eficientã si performantã. Fiind noi pudrati cu mucegaiuri fanariote aduse de vânturile istoriei dinspre Istambul trebuie sã facem precizarea cã oamenii seriosi se autoorganizeazã, îsi constituie organizatii, care sã fie capabile sã realizeze telurile comunitãtii.

Organizarea presupune principii rationale pornind de la interesul general care garanteazã interesul particular. Bisericutele se formeazã pe criterii afective, emotionale. Într-o organizatie de oameni seriosi poti auzi: „Nu îl simpatizez, dar îl aleg pentru cã are calitãtile necesare...” Într-o bisericutã poti auzi „E ciung, e orb, e prost, e las... dar este de al meu... e bãiat bun”. Seriozitatea genereazã democratie. Este binecunoscutã incapacitatea celor cu profesii liberale de a se organiza sistemic rational, defect cu originea în însãsi liberalismul profesiei. De aici incapacitatea notorie a medicilor de a face loby-uri eficiente pentru propriile interese. Se pare cã exemplificarea cea mai elocventã a acestui handicap sunt psihiatrii. Atunci, fiind noi oameni armo- niosi, fãrã complexe de inferioritate sau de superioritate, nici blestemati sã suspectãm orice si fãrã alte betesuguri psihice ne putem întreba la ce nivel de organizare suntem. Suntem o multime amorfã formatã din insi fugind de orice responsabilitate sau suntem o multime maturã organizatã sistemic, adicã având o organizatie functionalã si eficientã Cred cã este mai bine ca fiecare sã-si rãspundã singur. Important este nu doar ceea ce suntem ci si ceea ce vrem sã fim, ori mustul ideilor trebuie sã fiarbã în liniste si întuneric.

Momentul social românesc este încã de rupturã si de reasezare. În mentalul colectiv românesc ierarhia valorilor, a imaginii realitãtilor si a locului pe care ele îl meritã în planul viitorului, încã nu au sedimentat. Dar acest campionat social nu va mai dura decât încã 5-10 ani, cam cât douã trei mandate A.P.R. De aceea organizarea psihiatrilor într-un mod matur si serios este de importantã vitalã pentru viitorul specialitãtii în aceastã tarã. Se va rãsfrânge asupra viitorului fiecãrui specialist indiferent unde lucreazã, în cercetare sau într-un mediu rural. Vom fi noi, psihiatrii, ultimii din clasament

Vom decãdea si din locul codas Vom urca noi în clasament Aceste rãspunsuri depind în mod covârsitor de atitudinea tuturor psihiatrilor, bãtrâni sau tineri, rezidenti sau medici primari. Este necesarã ridicarea tuturor acestor probleme deoarece atitudinea majoritãtii psihiatrilor români fatã de propria asociatie a fost pânã acum de indiferentã, dacã nu chiar de o falsã lehamite ostilã, de la cotizatie la alegeri, ca sã nu vorbesc despre lipsa necesarei efervescente de idei si dezbateri pe teme esentiale pentru reusita noastrã de tip sindical ori profesional. Este o indiferentã si o lehamite care au fost mos- tenite de cãtre mentalul colectiv din comunism, este o umbrã a acestuia. Trebuie sã realizãm, însã, cã nu putem face încã un pas, nu putem trece la un stadiu autentic democratic, productiv organizatoric, fãrã implicarea activã a tuturor psihiatrilor, fãrã o atitudine maturã si serioasã fatã de propriul viitor, fatã de propriile interese. Un eventual esec ar fi o vinã a fiecãruia si un pãcat pentru inteligenta, munca si sacrificiul social autoasumat al fiecãrui psihiatru.