Categorii

Editii

Euthanasia - Current Controversy (second part) / Eutanasia - Controverse actuale (partea a II-a) - Radu Teodorescu, Elena Calinescu

In 1996, un studiu guvernamental – Raportul Remmelink -  asupra practicării eutanasiei în Olanda,  a evidenţiat că: a.) doar, în 41% din cazuri s-a respectat legislaţia olandeză cu privire la eutanasie; b.) în 15% din cazuri pacientul nu a iniţiat nici o solicitare pentru “suicidul asistat”; c.) în 15% din cazuri nu s-a facut consultul cu alt doctor; d.) în 7% din cazuri, între solicitare şi “suicidul asistat” nu a trecut decât o zi; e.) în 9% din cazuri, “suicidul” nu a fost “asistat de un medic, ci de alte persoane. Din aceeaşi analiză statistică, rezultă că, numai în 32% dintre cazurile de “suicid asistat”, durerea a fost un factor de solicitare. Alţi factori, care au condus la solicitarea “suicidului asistat” au fost: frica de a nu-şi pierde autonomia, de a deveni dependenţi (în special, faţă de cei dragi), slaba calitate a suportului social, lipsa de speranţă, grijile-greutăţile financiare, stările depresive secundare (24).

Un alt factor care poate contribui la solicitarea „suicidului asistat” este absenţa unei convingeri (credinţe) religioase (25, 26, 27, 28, 29, 30).

Un studiu dintr-un spital pentru îngrijiri paliative din New York, efectuat la 92 de pacienţi internaţi în perioada iunie 1998 – ianuarie 1999 pentru un diagnostic oncologic în stadiu terminal a constatat că, dorinţa de a li se grăbi moartea (desire for hastened death) este frecventă printre pacienţii având cancer în stadiu terminal. Din cei 92 de pacienţi numai 17 pacienţi (17%) şi-au exprimat dorinţa expresă, hotărâtă de a li se grăbi moartea. Dintre cei 17 pacienţi, 16 prezentau un episod depresiv cu simptome severe. Cercetarea minuţioasă a celor 92 de pacienţi a evidenţiat faptul că, simptomatologia depresivă şi lipsa de speranţă sunt cei mai puternici factori ce determină dorinţa acestor pacienţi, „de a li se grăbi moartea”; în exprimarea acestei dorinţe, un rol important, însă mult mai mic, revine stării fizice, cât şi lipsei suportului social. Concluzia acestui studiu evidenţiază că, măsurile care se adresează stării depresive, lipsei de speranţă şi suportului social par a fi aspecte importante pentru o îngrijire paliativă adecvată şi pentru raportul care se stabileşte între pacient şi acestă dorinţă. Această concluzie este similară altor studii, care apreciază că, durerea nu reprezintă principalul factor în exprimarea dorinţei pentru suicid asistat (31).

            Menţionăm că, există mai multe studii care estimează între 10% şi 17%  existenţa unei tulburări depresive cu simptome severe în cadrul pacienţilor cu boli somatice grave în stadii terminale. In cazul pacienţilor cu boli oncologice în stadiu terminal, există studii care consideră că, starea depresivă reprezintă o reacţie la o situaţie disperată şi procentajul celor cu tulburări depresive este mult mai mare (28, 29, 30).

Potrivit acestui studiu, Olanda are o populaţie de 15 milioane, din care 400 de mii de pacienţi sunt în tratament pentru o tulburare psihică, aproximativ 26 de mii dintre aceştia sunt spitalizaţi. Se estimează că, în fiecare an 320 pacienţi cu tulburări psihice primare solicită aprobarea pentru suicid asistat, dintre aceştia numai  2% primesc aprobarea. In cele ce urmează (Figura 1) prezentăm cei 11 pacienţi cu tulburări psihice care au primit aprobarea pentru suicid asistat în Olanda, în anul 1997 (32).

 Citeste articolul integral in format PDF / Read de full article in PDF format