Categorii

Editii

EVALUAREA DIMENSIONALA IN DIAGNOSTICUL TULBURARILOR DE PERSONALITATE

Doina COSMAN*, Horia COMAN*, Minodora MANEA**

In concordanta cu DSM-IV-TR (A.P.A. 2000), o alternativa la abordarea categoriala, conform careia tulburarile de personalitate reprezinta sindroame clinice distincte, o constituie perspectiva dimensionala. In aceasta abordare tulburarile de personalitate reprezinta variante dezadaptative ale trasaturilor de personalitate, trasaturi care se regasesc ca si descriptori si in limitele normalitatii. Evaluarea multidimensionala a personalitatii prin identificarea dimensiunilor bazale ale personalitatii a fost posibila cu ajutorul modelelor psihologice si psihobiologice. Unele dintre acestea, descrise de Hans Eysenck, Costa & McCrae, Zuckerman, Cloninger, au fost operationalizate prin testele dimensionale de personalitate (TPQ, NEO-PI, TCI, KSP-Karolinska Scales of Personality). Cuvinte cheie: tulburari de personalitate, diagnostic categorial, diagnostic dimensional, scale de personalitate. Abstract According to DSM-IV-TR an alternative to the categorical approach which sustain that personality disorders represent different clinical syndromes is the dimensional approach. From this prospective the personality disorders represent inadaptable variants of personality traits, the same features being descriptors of normal personality. Multidimensional personality assessment by the basal dimensions identification of personality was possible with the help of psychological and psychobiological models. Those models were described by Hans Eysenck, Costa & McCrae, Zuckerman, Cloninger, and applied through dimensional scales (TPQ, NEO-PI, TCI, KSP-Karolinska Scales of Personality) for establishing the diagnosis of personality disorders. Key words: personality disorders, categorical diagnosis, dimensional diagnosis, clinical personality scales. Personalitatea reprezinta pattern-ul distinctiv si caracteristic al gandirii, afectivitatii si comportamentului, care defineste stilul personal al unui individ, influenteaza interactiunea acestuia cu mediul, asigura consistenta transsituationala a conduitei personale. Studiul personalitatii este cea mai veche arie de interes din cadrul psihologiei si al psihiatriei, dar si cea mai ambitioasa. In anul 400 i.Ch., Hipocrat descria patru tipuri fundamentale de persoane, asociate cu cele patru umori fundamentale ale organismului. O tipologie mai diferentiata este cea propusa de Teofrast (372-287 i. Ch.). Acesta a descris un numar de 30 tipuri de personalitate, prezentate in forma unei vignete caracteriale. Fiecare schita incepe cu o scurta definitie a caracteristicii dominante a tipului respectiv, dupa care sunt descrise cateva comportamente specifice. Eforturile de incadrare taxonomica a tulburarilor de personalitate incep in 1801, cand Philippe Pinel mentiona personalitatea anormala ca o "manie sans delire", culminand in 1950 cu clasificarea lui K. Schneider ce distinge 10 tipuri patologice de personalitate. Pietre de hotar in domeniul definirii si incadrarii taxonomice a tulburarilor de personalitate au realizat si Pritchard, Maudsley, Magnan, Janet, Koch, Freud, Kraepelin, Kretschmer (vezi tabelul 1). Kurt Schneider a propus prima tipologie moderna elaborata pe baza observatiei clinice, tipologie ce a stat la baza clasificarii tulburarilor de personalitate cuprinse in DSM-I, DSM-II. Putem vorbi despre tulburari ale personalitatii doar atunci cand trasaturile acesteia sunt caracterizate prin rigiditate, dezadaptabilitate si stau fie la baza unei alterari a comportamentului, fie a unei suferinte subiective. Pentru a marca importanta tulburarilor de personalitate odata cu aparitia DSM III, in 1980 se creaza o axa separata, axa II diagnostica, cunoscuta ca fiind axa tipurilor de personalitate. Odata cu aparitia DSM-III-R se introduce clasificarea pe clustere a formelor clinice a tulburarilor de personalitate, astfel: clusterul A (personalitati excentrice, si bizare), clusterul B (personalitati emotionale si dramatice), clusterul C (personalitati anxioase si ineficiente). Manualul DSM-IV pastreaza clasificarea pe clustere pe care o fundamenteaza statistic pe un numar mare de cazuri si include in appendix doua tipuri de personalitate non- specifice: personalitatea depresiva, respectiv personalitatea pasiv-agresiva. Personalitatea sadica si personalitatea inclinata spre esec au fost eliminate din cadrul manualului DSM-IV (A.P.A., 1994). DSM-IV-TR (A.P.A., 2000) pastreaza clasificarea pe clustere a tulburarilor de personalitate considerand aceasta clasificare ca fiind categoriala, dar actualizeaza textul descriind modelele dimensionale, prezentand dimensiunile in termenii descrierilor unor autori europeni (Schneider, 1950) (vezi tabelele 1 si 2).

Tabelul 1. Eforturi de încadrare taxonomicã a tulburarilor de personalitate (click pentru imagine)

Repartitia pe clustere a tulburarilor de personalitate reprezinta o abordare categoriala, abordare la care clinicienii subscriu cel mai des din doua motive:

--diagnosticul categorial certifica prezenta sau absenta tulburarii de personalitate;

--sistemele categoriale simplifica comunicarea profesionala, deoarece descriu cazurile severe, alese ca prototip.

Astfel, o simpla eticheta categoriala (de exemplu: tulburarea de personalitate antisociala) poate comunica o mare cantitate de informatie clinica despre pacient. Totusi, descrierile categoriale transmit informatii utile despre cazurile prototip si despre cele severe, dar putin sau deloc despre cazurile atipice, mixte sau usoare. Astfel modelele categoriale sunt ideale pentru variabile discontinue (de exemplu sarcina, cancer de piele) int cat stabilesc puncte sau praguri delimitative arbitrare. Aceste modele nu pot decela formele de tulburare de personalitate apropiate de limita de demarcatie a normalitatii (Kaplan & Sadock`s, 2000). Testele de evaluare a personalitatii in acceptiunea diagnosticului categorial se bazeaza pe criteriile de includere din DSM-III si apoi DSM-IV, avand in comun toate avantajele si dezavantajele acestei abordari. Printre autoevaluarile categoriale cele mai utilizate sunt: PDQ-R (Chestionarul de Diagnostic al Personalitatii) si MMPI (Inventarul de Personaliate Multifazic Minnesota) (Kaplan & Sadock`s, 2000). Abordarea dimensionala porneste prin a defini un numar de dimensiuni comportamentale dispuse gradat pe un continuum si identifica diferentele individuale drept variatii cantitative de-a lungul acestui continuum. Aceasta abordare reprezinta o alternativa la abordarea categoriala, o perspectiva conform careia tulburarile de personalitate reprezinta variante dezadaptative ale trasaturilor de personalitate care trec imperceptibil din normalitate in "anormalitate", fiind seriate intr-un continuum. Au existat multe tentative diferite de a identifica cele mai prototipice dimensiuni care se afla la baza intregului domeniu al functionarii personalitatii normale si patologice si de a le grupa in modele cu ajutorul analizei factoriale (Zuckerman, 1991). Aceste modele recunosc faptul ca fiecare din noi are multiple trasaturi de personalitate mai mult sau mai putin intense si/sau adaptative, ce variaza cantitativ, cu semnificatii diferite in situatii diferite, nu doar trasaturi de personalitate prezente sau absente. Preocupati de identificarea unui suport biologic pentru trasaturile de personalitate, numerosi psihologi, cercetatori si clinicieni, au elaborat modele psihobiologice ale personalitatii, cunoscute ca modele dimensionale. Cele mai cunoscute si deopotriva sustinute experimental sunt modelele propuse de Eysenck (1965, 1991), Costa & McCrae (1992), Zuckerman (1991, 1994), Cloninger (1987, 1994).

Tabelul 2. Evolutia clasificarii tulburarilor de personalitate (click pentru imagine)

Hans Eysenck a considerat ca personalitatea are un numar de trei dimensiuni bazale si anume: psihoticismul (P), introversia-extroversia (E) si caracterul emotional- stabil (N) (Eynsenck, 1991). Ulterior Paul Costa si Robert McCrae au realizat un test de personalitate cunoscut ca NEO Personality Inventory, test prin aplicarea caruia se obtin scoruri pentru cinci dimensiuni bazale: neuroticism (N), extroversiunea (E), franchetea sau caracterul deschis (O), caracterul agreabil (A), constiinciozitatea (C). Acest model descris de Costa si McCrae este cunoscut in literatura sub numele de "Big Five Model of Personality" (Costa & McCrae, 1992). Modelul celor 7 factori al lui Cloninger se numeste Seven Factors Model. În ceea ce priveste conceptualizarea trasaturilor de personalitate acest model are avantajele generale ale dimensionalitatii si pastreaza atat baza solida teoretica cat si suportul empiric al modelelor psihobiologice anterioare (Eysenck, McCrae). Acest model include 4 dimensiuni de temperament: evitarea traumei (ET), cautarea noutatii (CN), dependenta de recompensa (DR), persistenta (P) dar si 3 dimensiuni caracteriale: autodirectionarea (AD), cooperarea (Co) si autotranscendenta (AT). Fiecare din cele 7 dimensiuni ale temperamentului, cat si ale caracterului este caracterizata prin 2 nivele de intensitate a manifestarii lor la diferite persoane, astfel ca fiecare grupa detine descriptori cu scor inalt, respectiv cu scor scazut de manifestare. Cele 4 dimensiuni de temperament se pretind a fi in mare masura ereditare si au baze neurofiziologice si anatomice specifice, raman stabile pe tot parcursul vietii si sunt in concordanta cu dimensiunile majore de personalitate larg acceptate.

Tabelul 3. Descriptorii temperamentului (dupã Cloninger, Svrakic, 1993) (click pentru imagine)

Tabel 4. Descriptorii caracterului (dupã Cloninger, Svrakic, 1993) (click pentru imagine)

TCI evalueaza 4 mari descriptori temperamentali (ET, CN, DR, P) si 3 mari descriptori caracteriali (AD, Co, AT). Fiecare din acesti descriptori bazali contin la randul lor cate 4 sau 5 subscale, care sunt componente de evaluare a pattern-urilor de raspuns la stimuli specifici. De exemplu, ET se poate manifesta prin pesimism, ingrijorare, timiditate sau fatigabilitate in functie de stimuli) (vezi tabelul 3). Modelul lui Cloninger (Seven Factors Model) este validat prin cele doua teste dimensionale de personalitate numite "Chestionarul Tridimensional de Personalitate" (TPQ, Tridimensional Personality Questionnaire, 1991) si "Inventarul de Temperament si Caracter" (TCI, Temperament and Character Inventory) (Cloninger et al., 1993). TCI reprezinta o familie de teste cu cateva versiuni specializate, alcatuite pentru diversi subiecti (autoevaluare, chestionar tip interviu, testarea grupului social), grupe de varsta diferite (Junior-TCI pt grupa 7-14 ani, peste 15 ani Adult TCI), diverse scopuri (testarea temperamentului, a caracterului sau a ambelor) si nivele de detaliu clinic (144 itemi pentru dimensiunile majore, 295 itemi pentru fatetele multiple ale acestora). Testul ce masura doar descriptorii temperamentului se numea TPQ (Chestionar tridimensional al personalitatii) masura (CN, ET, DR), unde P era cotata initial ca si subcomponenta a DR. Numele testului a devenit TCI cand au fost adaugate scalele pentru caracter, iar P a fost recunoscuta ca descriptor distinct al temperamentului, cu transmitere genetica independenta, dupa validarea lui prin studiile pe gemenii din Australia si SUA. Versiunea de autoevaluare a TCI este un test cu 295 itemi cu variante de raspuns adevarat/fals, prezentate in manualul TCI. Cautarea noutatii (CN) reflecta activitatea sistemului de recompensa si include trasaturi ale comportamentului exploratoriu, dezinhibat si impulsivitatii care sunt modulate prin sistemul dopaminergic. Evitarea traumei (ET) reflecta activitatea sistemului de pedeapsa, deci se refera la tendinta catre anxietate, pesimism si ingrijorare care sunt legate de activitatea serotoninergica a hipocampusului. Dependenta de recompensa (DR) exprima variatii in atasamentul social si afiliatie. Persistenta (P) reflecta capacitatea de a mentine un comportament intr-un context peren si este corelata cu activitatea noradrenergica. Evaluarea TCI analizeaza si cele 3 dimensiuni caracteriale: autodirectionarea, cooperarea, autotranscendenta, continand scopuri, valori si strategii de varf sau bazale, achizitionate in mediul socio-cultural, care se desfasoara pe parcursul intregii vieti. Autodirectionarea se refera la gradul de maturitate, resurse de baza efective si o adaptare generala buna. Cooperarea reflecta prezenta eticului, a cooperarii sociale si relationare interpersonala buna. Autotranscendenta este in legatura cu imaginatia, creativitatea si conceptia magica sau religioasa. Niveluri scazute de adaptare personala si sociala dupa cum sunt exprimate in cele 3 dimensiuni de caracter sunt considerate a fi indeaproape inrudite cu trasaturile de baza ale oricarei tulburari de personalitate si servesc drept indicatori ai prezentei unei tulburari de personalitate. Modelul multidimensional al lui Cloninger fundamenteaza clusterele tulburarilor de personalitate din DSM-IV (A.P.A., 1994) si DSM-IV-TR (A.P.A., 2000). Toate clusterele tulburarilor de personalitate sunt caracterizate prin scoruri mici la itemii de autodirectionare si cooperare din TCI. Deviatiile temperamentului sunt asociate cu anumiti clusteri din DSM-IV-TR, Axa II, astfel: clusterul C este asociat cu scorurile inalte ale ET (evitarea traumei), clusterul B este asociat frecvent cu scorurile inalte ale CS (cautarea noutatii), iar clusterul A este asociat cu scoruri scazute ale DR (dependenta de recompensa). Mai mult, categorii individuale din DSMIV- TR pot fi distinse pe baza unor profiluri unice de scoruri TCI. De exemplu, tulburarea de personalitate borderline este caracterizata ca un profil de temperament exploziv, adica prezinta la evaluare scor inalt la evitarea suferintei, scor inalt la cautarea de senzatii, scor scazut la dependenta de recompensa, alaturi de scoruri mici ale dimensiunilor caracterului. O asemenea descompunere multidimensionala permite unui clinician sa faca clasificari disjuncte, fara problema obis- nuita a unor diagnostice multiple suprapuse, pe baza listelor uneori ambigue ale criteriilor din DSM. Testele dimensionale ale tulburarilor de personalitate sunt alcatuite sub forma unor chestionare de autoevaluare. Cel mai frecvent utilizate sunt MCMI (Inventarul Clinic Multiaxial Millon), NEO-PI (pe baza modelului pentafactorial al personalitatii), KSP, TCI si DAPP (Cercetarea Dimensionala a Tulburarilor de Personalitate) a lui Liveseley. Aceste teste au fost concepute chiar de la inceput ca instrumente de evaluare atat a personalitatii normale (NEO PI) cat si a pacientilor psihiatrici (MCMI), sau a celor cu tulburare de personalitate (DAPP, TCI, KSP) (Kaplan & Sadock`s, 2000). Aplicarea Scalei de Personalitate Karolinska (KSP) a fost folosita in ultimii ani, atat pentru edificarea includerii in aceasta grupa taxonomica a tulburarilor de personalitate, cat si pentru rafinarea diagnosticului, prin adaugarea unor conotatii specifice fiecarui tip de tulburare de personalitate. Scala de Personalitate Karolinska a fost intocmita de Daisy Schalling si echipa sa de la Karolinska Institute din Stocholm, pe baza legaturilor dintre trasaturile de temperament si nivelul monoaminelor cerebrale. Acest chestionar este o compilatie de 135 de itemi din diferite alte instrumente de masurare a personalitatii (de exemplu, scalele Eysenck, Zuckerman, Marke-Nyman, Marlowe-Crown etc.). Scala de personalitate Karolinska este un chestionar creion-hartie in care fiecare item este scorat pe o scala Likert cu patru ancore (1-4). Pe foaia de scor sunt marcati cu negativ (-) itemii a caror cotare trebuie inversata. KSP, cu cei 135 itemi cuprinde 15 subscale care sunt grupate in cinci clase mari: 1. Impulsivitatea, cautarea senzatiei (evitarea monotoniei) si retragerea sociala (detasarea), scale care acopera diferitele aspecte ale extroversiei. Impulsivitatea (10 itemi) este tendinta de a actiona spontan, fara a gandi dinainte. Deciziile sunt luate in pripa, fara a analiza situatia. Evitarea monotoniei (10 itemi) sau cautarea senzatiei se suprapune partial celei pe care Cloninger a denumit-o cautarea noutatii (CN). Este vorba despre oameni dornici sa incerce lucruri noi, carora nu le place o viata linistita si organizata. Detasarea (10 itemi) poate sa insemne o relationare gresita in raporturile cu ceilalti si cu sine. Subiectul are o atitudine de tinere la distanta a celuilalt, evita oamenii care interfereaza cu viata lor personala, nu le place sa se confeseze cand sunt necajiti si nefericiti si se simt stingheri cand ceilalti li se confeseaza. 2. Scale de psihopatie versus conformitate, respectiv subscalele de socializare si dezirabilitate sociala. Socializarea (20 itemi) se refera la modul in care familia a influentat formarea personalitatii individului. Cei cu scor crescut pe aceasta scala sunt persoane care se simt bine in mediul lor familial, pentru care viata a fost intotdeauna fericita, placuta si vesela. Parintii nu le-au dezaprobat prietenii si i-au lasat sa ia singuri decizii. Dezirabilitatea sociala (10 itemi) reprezinta stradania constienta a subiectului de a se simti receptat social, dorinta lui de a fi semnificativ pentru ceilalti. Persoanele cu dezirabilitate sociala mare sunt persoane politicoase indiferent cu cine vorbesc, chiar si cu persoanele dezagreabile; nu au jignit niciodata pe cineva dinadins, asculta pe oricine, indiferent cu cine vorbesc. 3. Scalele de anxietate sunt grupate in scale care masoara: tensiunea nervoasa si suferinta si scale referitoare la anxietatea social-cognitiva, respectiv anxietatea psihica, psihastenie, inhibitia agresivitatii. Anxietatea se releva cel mai frecvent constiintei subiectului ca amenintare directa prin corporalitate. Trairea anxioasa se proiecteaza fie somatic (10 itemi), fie psihic (10 itemi). Subiectii se simt adesea inconfortabili si stingheri fara motiv. Omul anxios se afla intr-o permanenta stare de incordare, de tensiune (10 itemi). Anxietatea psihica (10 itemi) se refera la dificultatea persoanei de a-si impune punctul de vedere, chiar si cand stie ca are dreptate, pentru ca ii este teama de ceilalti. Psihastenia (10 itemi) este rezultatul inferentei anxioase disfunctionale, care prin repetitie epuizeaza subiectul. Acesta oboseste usor, nu se poate reface dupa somnul pierdut, considera ca pentru a realiza ceva consuma mai multa energie decat ceilalti si ca trebuie sa isi economiseasca energia. Inhibitia agresivitatii (10 itemi) reprezinta capacitatea de toleranta la frustrare. Pentru o persoana anxioasa, prezenta semenilor alaturi are o importanta vitala, de aceea ar face orice pentru a nu-i indeparta, inhibandu- si agresivitatea. Ea nu se va simti jignita daca este neglijata la un restaurant; daca cineva ii ia inainte la o coada nu va reactiona. Îi este frica sa nu-i lezeze pe ceilalti, de aceea ii este jena sa se intoarca la magazin si sa ceara schimbarea marfii cumparate. 4. Scalele de ostilitate se refera la suspiciune (5 itemi) si vinovatie (5 itemi). Se evalueaza prin itemi specifici un profil al suspiciosului, care are mereu impresia ca e luat in ras, batjocorit, ca toti care se poarta frumos au motive ascunse si de aceea este reticent fata de toti cei din jur. El considera ca intotdeauna oamenii incearca sa-l insulte, sa-l enerveze. Exista multi cei care par sa fie gelosi pe el. Suspiciozitatea crescuta conduce in spre conturarea diagnosticului de tulburare de personalitate de tip paranoic. Vinovatia este in primul rand o caracteristica a depresivilor, dar poate sa apara si in alte tulburari de personalitate. Pe scala Karolinska se refera la oameni care au frecvent remuscari, care sunt dominati de ideea de datorie si considera ca cei care se sustrag de la munca trebuie pedepsiti. 5. Scalele legate de agresivitate cuprind subscalele: agresivitate indirecta (5 itemi), agresivitate verbala (5 itemi) si agresivitate-iritabilitate (5 itemi). Agresivitatea indirecta se refera la situatii precum: tranteste usile cand e furios, se infurie incat arunca cu lucruri, crize de nervi, raspandesc zvonuri despre oamenii pe care nu-i suporta, cand sunt nervosi sunt imbufnati. Agresivitatea verbala se manifesta prin limbaj urat la furie, incapacitatea de a se abtine de la discutii contradictorii cand oamenii nu sunt de acord cu el. Persoanele cu scor mare pe aceasta scala obisnuiesc sa spuna in fata tot ce gandesc despre ceilalti, iar daca unii striga la ei si ei vor striga inapoi. -iritabilitatea se refera la hipersensibilitatea la stimuli ostili. Persoanele iritabile pot fi deranjate chiar de simpla prezenta a altor oameni in jur.

CONCLUZII In evaluarea trasaturilor de personalitate prin KSP regasim itemi ce sunt prezenti si in alte scale dimensionale de notorietate internationala: TCI sau NEO-PI. Astfel, impulsivitatea este intalnita si in TCI (Cloninger si col., 1994), ca o subscala a dimensiunii Cautarea Noutatii (CN) si se asociaza frecvent cu un nivel redus al dimensiunilor caracterului, precum Autodirectionarea (A-D) si Cooperarea (C), anticipand riscul pentru aparitia tulburarii de personalitate. Conform clasificarii DSM, impulsivitatea este trasatura definitorie a tulburarii de personalitate de tip borderline, dar apare ca definitorie si la cea de tip antisocial. Itemii alocati pentru evitarea monotoniei sau cautarea senzatiei din KSP se suprapun partial celor pe care Cloninger si col. i-au denumit Cautarea Noutatii (CN). Este vorba despre oameni dornici sa incerce lucruri noi, carora nu le place o viata linistita si organizata. Aceasta dimensiune apare si in modelul "The Big Five" (Costa & McCrae, 1992) ca o subscala a preferintei pentru diversitate sau monotonie, care apartine scalei O (Openness - deschiderea spre experienta). Detasarea din KSP este evaluata la fel si in TCI, pe scala dependentei de recompensa (DR). Cei cu nivel scazut al dependentei de recompensa au si o cooperare scazuta, dar nu si o scadere a autodirectionarii. Pe scala lui Costa & McCrae acest model comportamental se incadreaza la introversiune (I). Fata de KSP, in TCI (Cloninger, 1994) anxietatea este evaluata sub forma Evitarii Traumei (ET), care se asociaza cu nivelul scazut al Autodirectionarii (AD) si Cooperarii (C), ceea ce inseamna risc crescut de aparitie a tulburarii de personalitate. Evitarea Traumei (ET) din TCI prezinta patru subscale care se pot compara cu cele din KSP, astfel: ingrijorarea din TCI este analoaga cu suferinta somatica din KSP; timiditatea (TCI) cu inhibitia agresivitatii (KSP), pesimismul (TCI) cu Anxietatea psihica (KSP); Fatigabilitatea (TCI) cu Psihastenia (KSP). In scala NEO-PI, Costa & McCrae, anxietatea este evaluata pe axa Neuroticismului (N). Dintre tulburarile de personalitate care au ca trasatura predominanta anxietatea amintim tulburarea de personalitate dependenta si cea evitanta, cu mentiunea ca anxietatea, in general, poate interfera cu orice tip de tulburare de personalitate. Scalele din KSP care se refera la suspiciune vizeaza mai mult ostilitatea persoanei in raport cu ceilalti. Suspiciunea este o caracteristica a tulburarii de personalitate paranoica si de aceea este inclusa in custerul A al tulburarilor de personalitate. In scala NEO-PI exista o subscala a suspiciunii care apartine axei Agreabilitatii (A), inregistrandu-se in cazurile de tulburare de personalitate scoruri scazute. In modelul lui Cloninger aceasta trasatura lipseste. Totusi este foarte probabil ca suspiciosii sa obtina un scor semnificativ TCI la descriptorii caracteriali, pe subscala insensibilitatii sociale si a razbunarii, ceea ce va insemna un scor al Cooperarii (C) scazut. Agresivitatea ca trasatura distincta de personalitate nu apare nici in TCI (Cloninger) si nici NEO-PI (Costa & McCrae), ceea ce constituie o deosebire evidenta fata de KSP. Totusi agresivitatea este evaluata indirect in TCI, ca subscala a dimensiunilor temperamentului, sub denumirea de iritabilitate. Aceasta poate fi o caracteristica a persoanelor cu scor mare pe scala Cautarii Noutatii (CN) si se mai poate asocia cu caracterul razbunator evaluat pe scala Cooperarii (C).

Bibliografie

1. Benjamin, J., Lee, L., Patterson, C., Greenberg, B., Murphy, D., Hammer, D. (1996) Population and Familial Association Between the D4 Dopamine Receptor and Measures of Novelty Seeking. Nat. Genet. 12, 81-84.

2. Benjamin, J., Osher, Y., Kotler, M., Gretsenko, J., Nemanov, L., Belmaker, R.H., Epstein, E.P. (2000) Association Between Tridimensional Personality Questionnaire (TPQ) Traits and Three Functional Polymorphism Dopamine Receptor D4 (DRD4), Serotonin Transporter Promoter Region (5-HTTLPR) and Catecol o-methyl-transferase (COMT). Mol. Psychiatry 5, 96-100.

3. Breier, A., Kestler, L., Adler, C., Elman, I., Wiesenfeld, N., Malhobra, A., Pickar, D. (1998) Dopamine D2 receptor density and personal detachment in healthy subjects. Am J. Psychiatry 155, 1440-1442.

4. Cloninger, C.R., Svrakic, D.M. (1997). Integrative psychobiological approach to psychiatric assessment and treatment. Psychiatry, 60, 120-141.

5. Cloninger, C.R., Svrakic, D.M., Pryzbeck, T.R. (1993). A psychobiological model of temperament and characters. Archives of General Psychiatry, 50, 975-990.

6. Cloninger, C.R., Pryzbeck, T.R., Svrakic, D.M. (1994). The Temperament and Character Inventory (TCI): A Guide to Its Development and Use. St. Louis, MO, Washington University Center for Psychobiology of Personality.

7. Costa, P.T. Jr., & McCrae, R.R. (1992). NEO-PI-R: Revised personality inventory. Odessa, FL: Psychological Assessment Resources.

8. DSM-IV (2000). Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mintale, Ed. Pegasus, Bucuresti.

9. DSM-IV-TR (2003). Manual de diagnostic si statistica a tulburarilor mintale, Ed. Pegasus, Bucuresti.

10. Ekeleend, J., Lichtermsnn, D., Jarv elin, M.R., Peltonen, L. (1999) Association between novelty seeking and the type 4 dopamine receptor gene in a large Finnish cohort sample. Am. J. Psychiatry 156, 1453-1455.

11. Eysenck, H.J. (1990) Biological dimensions of personality. In L.A. Pervin (Ed.), Handbook of personality: Theory and research (pp.244-276). New York: Guilford Press.

12. Eysenck, H.J. (1991). Dimensions of personality: The biosocial approach to personality. In J. Strelau, A. Angleitner (Eds.), Exploration in temperament (pp. 87-103). London: Plenum Press.

13. Gunderson, J.G., Phillips, K.A. (1995) Personality disorders. In H:I. Kaplan & B.J. Sadock (Eds.). Comprehensive textbook of psychiatry (6th ed.) Baltimore: Williams and Wilkins.

14. Herbst, J.H., Zonderman, A.B., McCrae, R.R., Costa, Jr.P.T. (2000) Do the dimensions of the temperament and character inventory map a simple gender architecture? Evidence from molecular gentics and factor analysis. Am.J. psychiatry 157, 1285-1290.

15. ICD-10. (1999) International Classification of diseases - Clasificarea internationala a bolilor psihice, Editura All.

16. Kaplan HI, Sadock BJ (1995): Comprensive Textbook of Psychiatry, 6th ed., Williams & Wilkins, Baltimore.

17. Mulder, R.T., Joyce, P.R., Sullivan, P.F., Bulek, C.M., Carter, F.A. (1999) The relationship among three models of personality psychopathology: DSM-III-R personality disorder, TCI scores and DSQ defences. Psycol. Med. 29, 943-951

18. Osher, J., Hamer, D., Benjamin, J. (2000) Association and linkage of anxiety-related traits with a functional polymorphism of the serotonin transporter gene regulatory region in Israeli sibling pairs. Psychiatry 5, 216-219.

19. Sadock BJ., Virginia Sadock (2000): Kaplan & Sadock`s Comprensive Textbook of Psychiatry, 7th ed., Williams & Wilkins, Philadelphia.

20. Tomitaka, M., Tomitaka, S., Oluka, J., Kim, K., Maluki, H., Sakamoto, K., Tanaka, A. (1999) Association between novelty seeking and dopamin receptor D4 (DRD4) exon III polymorphysm in Japanese subjects. Am. J. Med. Gent. 88, 469-471.

21. Vandenberg, D.J., Zonderman, A.B., Wang, J., Uhl, G.R., Costa, Jr.P.T. (1997) No association between novelty seeking and dopamine receptor (DRD4) exon III seven repeat alleles in Baltimore Longitudinal study of Aging Participants. Mol. Psychiatry 2, 417-419.

22. Zuckerman, M. (1991). Psychobiology of personality. Cambridge, England: Cambridge University Press.

23. Zuckerman, M. (1995). Good and bad humors: biochemical bases of personality and its disorders. Psychological Science, 6, 325- 332. ***