Categorii

Editii

Marek Jarema (ed.) - BIOLOGICAL TREATMENT IN PSYCHIATRY - BEYOND PHARMACOTHERAPY - Tratamentul biologic in Psihiatrie - dincolo de farmacoterapie

TRATAMENTUL BIOLOGIC IN PSIHIATRIE –

DINCOLO DE FARMACOTERAPIE

EDITOR: MAREK JAREMA

            In epoca psihofarmacologiei, când majoritatea publicaţiilor se adresează tratamentului psihofarmacologic, clinicieni şi cercetători în psihiatrie din mai multe ţări din Europa şi-au unit eforturile pentru editarea unei monografii dedicate tratamentului biologic în psihiatrie.

            In capitolul introductiv, Marek Jarema constată că, în prezent, tratamentul biologic reprezintă o metodă importantă în tratamentul tulburărilor mentale, ce necesită eforturi, care să asigure progresul pentru modalităţi de tratament mai eficiente şi mai bine tolerate.

            Decizia de a edita o monografie asupra tratamentului biologic a apărut după monografia din 2007, sub coordonarea lui Jarema şi Sartorius, focalizată, în special, pe tratamentul psihofarmacologic al tulburărilor psihotice.

            Marek Jarema prezintă, în capitolul următor, o scurtă istorie a metodelor de tratament biologic în psihiatrie.

            Timuçin Oral, Nesrin Tomruk, Blanka Kores Plesnicar, Ljubomir Hotujac, Marga Kocmur, Georgz Koychev, Norman Sartorius prezintă în capitolul al treilea, terapia electroconvulsinantă (ECT), cea mai cunoscută şi mai utilizată dintre terapiile biologice. Sunt discutate indicaţiile şi contraindicaţiile, avantajele şi dezavantajele, aspectele etice şi legale ale acestei metode. Se arată că, deşi, în prezent, terapia electroconvulsivantă este limitată şi cazurile sunt strict selecţionate, „în anumite condiţii mentale, terapia electroconvulsivantă poate fi considerată o procedură de salvare a vieţii” (o alegere terapeutică de primă intenţie).

            In capitolul următor, Jan Prasko susţine rolul fototerapiei (terapia cu/prin lumină) în tulburările depresive cu pattern sezonier, dar, şi în alte tulburări depresive, cât şi în tulburările de somn. Pune în discuţie posibila asociere între fototerapie şi deprivarea de somn, asocierea cu psihoterapia, cât şi cu unele clase de antidepresive. Fototerapia asociată cu efectul combinat al metodelor terapeutice menţionate ar fi eficientă şi s-ar putea aplica la pacienţii internaţi cu diferite subtipuri de depresie.

            Intr-un alt capitol, Jaromir Svestka pune în discuţie, deprivarea de somn ca opţiune terapeutică în tratamentul tulburărilor depresive farmacorezistente. Pentru a preveni recăderile se recomandă asocierea cu medicamente antidepresive. Nu se cunoaşte mecanismul efectului antidepresiv prin deprivare de somn. Se recunoaşte că, eficienţa terapeutică a deprivării de somn nu s-a confirmat în alte tulburări psihice.

In capitolul următor, se arată rolul fitoterapiei în medicina modernă. Fitoterapia, utilizarea plantelor medicinale în scop terapeutic are o vechime de mii de ani; în prezent, este considerată o cale naturală, valoroasă în tratamentul unor boli, inclusiv în tulburările mentale, mai ales în tulburările anxioase, tulburările depresive, tulburările somatoforme, tulburările cognitive şi uneori, chiar în tulburările psihotice. Marek Jarema estimează valoarea reală, în tratamentul tulburărilor mentale, a unor preparate din plante medicinale ca: St.John’s wort (plante din specia sunătoarei – Hyperium perforatum), kava-kava, valeriana, Ginkgo biloba.

            Un alt capitol se referă la psihochirurgie. Marek Harat, Marcin Rudas, Janusz Rybakowski fac precizarea că, discuţiile despre psihochirurgie se referă numai la aşa zisele proceduri prin „ablaţie” ca: cingulotomia anterioară, capsulotomia anterioară, tractotomia subcaudată, leucotomia limbică. După un istoric al  psihochirurgiei, se arată că, în ultimii ani au crescut expectaţiile legate de intervenţiile chirurgicale, ca urmare a progresului înregistrat în neuroimagistică, în cercetările asupra creierului şi mai ales, prin introducerea tehnicilor de neuromodulare, ce au revoluţionat psihochirurgia modernă. Se constată că, persistenţa controverselor asupra psihochirurgiei (prin „ablaţie”) îi limitează foarte mult indicaţiile.

            In următorul capitol, Pavel Mohr  pune în discuţie Stimularea cerebrală profundă în psihiatrie. Acestă metodă chirurgicală, reversibilă, este o metodă bine tolerată cu posibile efecte secundare severe relativ reduse. In continuare, autorul arată că, metoda, indicată numai în boli neurologice (Boala Parkinson, tremorul esenţial neparkinsonian, epilepsie, durerea cronică), de câţiva ani este folosită şi în tratamentul unor tulburări psihice: Sindromul Gilles de la Tourette, Tulburarea obsesiv-compulsivă farmacorezistentă, Tulburarea depresivă majoră rezistentă la tratament. Se recunoaşte că, sunt necesare mai multe studii clinice, care să verifice eficienţa şi siguranţa acestei metode, cât şi studii care să identifice categoria de pacienţi cu tulburări psihice, care poate beneficia cel mai mult de stimularea cerebrală profundă.

            Ljubomir Hotujac şi Martina Rojnic Kuzman prezintă în următorul capitol, Stimularea nervului vag în tratamentul depresiilor farmacorezistente. Metoda este folosită în tratamentul epilepsiei refractare la tratamentul anticonvulsivant.  Observaţiile clinice au constatat, pe lângă o reducere a frecvenţei crizelor convulsive şi o îmbunătăţire a dispoziţiei pacienţilor cu epilepsie. De câţiva ani această metodă este folosită în tratamentul tulburărilor depresive farmacorezistente. După ce au analizat studiile publicate în literatura de specialitate, autorii ajung la concluzia că, sunt necesare mai multe studii clinice, care să verifice eficienţa acestei metode în tratamentul tulburărilor depresive, cât şi a altor tulburări psihice.

            Intr-un alt capitol, Rashid Zaman, Dilraj Thind, Marga Kocmur pun în discuţie Stimularea magnetică transcraniană în schizofrenie. Autorii fac o trecere în revistă a studiilor referitoare la efectul câmpului magnetic asupra organismului uman, începând cu studiile lui  J.A. d’Arsonval din 1896 şi până în prezent. Este menţionat progresul realizat în jurul anului 1990, de trecere de la stimularea magnetică prin puls unic (folosită mai ales ca metodă de investigare) la stimularea magnetică repetitivă. In continuare, sunt prezentate principiile acestei metode şi aplicaţiile în neurofiziologie şi medicină, ca metodă de investigare şi în scop terapeutic. Autorii arată că, în literatura de specialitate, există numeroase lucrări, care constată că, atât stimularea magnetică transcraniană prin puls unic, cât şi stimularea prin puls repetitiv provoacă modificări ale dispoziţiei şi ale comportamentului. Aceasta a orientat cercetătorii să exploreaze  potenţialul terapeutic al stimulării magnetice transcraniene în tulburările psihice şi în special, în tulburările depresive. In acest capitol, autorii şi-au propus o trecere în revistă numai, a lucrărilor, care se referă la  potenţialul terapeutic sau de investigare în schizofrenie a stimulării  magnetice transcraniane. Se constată că, numărul lucrărilor cu privire la efectele stimulării magnetice transcraniene în schizofrenie este redus, deşi, se observă o creştere a interesului faţă de această metodă.

 In capitolul „Magnetoterapie”, în partea introductivă, Tomasz Zyss prezintă exemple de folosire a câmpului magnetic în scop terapeutic, din antichitate în Evul Mediu, din secolul XIX şi până în prezent. In continuare, autorul preia şi citează din literatura de specialitate, aprecieri despre stimularea magnetică a nervilor şi muşchilor, cât şi despre magnetoterapia cu câmpuri magnetice cu frecvenţă scăzută. Referitor la stimularea magnetică transcraniană, autorul prezintă principiile metodei, potenţialul terapeutic, limitele metodei (care au fost prezentate şi în capitolul precedent). In cadrul aprecierilor critice, se recunoaşte că, nu se poate stabili o relaţie între „doza” de stimulare magnetică şi efectul antidepresiv. Se consideră că, în cazul stimulării magnetice transcraniene, este imposibil să se facă studii randomizate double-blind sau single-blind, deoarece, pacienţii ştiu de la început şi/sau „simt” (au diferite senzaţii) de la început că, sunt sub efectul stimulării magnetice transcraniene.

Autorii speră ca această monografie, prin prezentarea generală a metodelor biologice de tratament, să fie de ajutor specialiștilor interesați de tratamentul tulburărilor psihice.

Elena Călinescu, Alina Beldie