Categorii

Editii

Profesor Doctor GHEORGHE IONESCU

N.N. MARCU, N.C. MARCU*

În acest început grãbit de primãvarã, la 3 martie 2002, s-a stins din viatã, Prof. Dr. GHEORGHE IONESCU, remarcabil psihiatru si psiholog, dascãl si sef de scoalã, autor al unor lucrãri de referintã în specialitate.

S-a nãscut la 24 iunie 1933 în localitatea Buciumeni, judetul Dâmbovita. A urmat studiile liceale la Brasov (Colegiul Andrei Saguna), apoi Facultatea de Medicinã din Bucuresti (doctor - medic, în 1959) si Facultatea de Filozofie a Universitãtii din Bucuresti (absolvent în 1965).

A urcat prin concurs fiecare din treptele ierarhiei universitare si spitalicesti devenind în 1980 medic primar - sef de sectie clinicã si din 1991, profesor universitar - sef de catedrã.

În 1970 a obtinut titlul stiintific de Doctor în medicinã, iar 1987 - Doctor în psihologie. În 1997 a fost ales membru titular al Academiei de Medicinã.

Personalitate complexã, creatoare, întotdeauna preocupatã de problematica specialitãtii, a adus o notã cu totul originalã în spatiul stiintific si didactic al psihiatriei si psihologiei românesti.

Preocupãrile sale stiintifice s-au focalizat pe marile probleme de actualitate: psihologia medicalã, psihosomatica, psihopatologia, psihologia clinicã, psihoterapia, psihiatria extramuros si psihiatria clinicã, domenii cãrora le-a consacrat valoroase monografii si studii stiintifice originale. Fiecare redactare monograficã sau studiu original este rodul unui demers îndelungat de atentã documentare, de profundã meditatie si de analizã criticã, însotite adeseori de actiuni energice pentru impunerea unor idei inovatoare, controversate (dacã nu interzise).

Este cazul monografiei „Psihologia Medicalã“ (1973), o veritabilã premierã editorialã în România, deschizãtoare a unui nou orizont de preocupãri în medicina si psihologia româneascã. Profesorul Gheorghe Ionescu este creatorul unui concept propriu al psihologiei medicale, bazat pe datele psihiatriei clinice. Acest concept a fost ilustrat în cadrul primei catedre de psihologie medicalã, pe care a creat-o în 1970 la Facultatea de Psihologie.
Monografia „Psihosomatica“ (1975) este prima sintezã criticã a acestui domeniu în literatura medicalã româneascã. Lucrarea se distinge printr-o documentare foarte bogatã (prin abordarea tuturor surselor accesibile în momentul respectiv), un efort de clarificare a conceptelor si de analizã criticã, nuantatã, a diverselor curente, ca si de intuirea corectã a directiilor ulterioare de dezvoltare.

Acelasi caracter de pionierat se pãstreazã în „Psihologia clinicã“ (1985) - lucrare distinsã cu Premiul Academiei Române - prin care , pentru prima datã în România este consacrat - pe baza unei documentãri vaste si a unei analize critice - un nou concept apãrut în Europa Occidentalã, în deceniile VIII - IX.

În afara celor nouã monografii personale, Profesorul Gheorghe Ionescu a redactat peste 40 de capitole în marile tratate si monografii de specialitate, apãrute în ultimii 35 de ani; de la „Terapia psihotropã“, cele douã tratate de psihiatrie (sub redactia Prof. V. Predescu) la „Explorarea paraclinicã“ (I. Teodorescu-Exarcu), „Omul în lumea contemporanã“ (St. M. Milcu), „Relatiile interdisciplinare ale psihiatriei“ si „Viitorul psihiatriei“ (P. Brânzei) si „Psihologia vietii cotidiene“ (M. Zlate).

Studiile originale publicate în tarã si în strãinãtate abordeazã de asemenea, dintr-o perspectivã originalã, teme de stringentã actualitate ale psihiatriei si psihologiei. Cele mai multe sunt consacrate marelui capitol al depresiilor - de la etiologie („Etiologia depresiilor în perspectivã psihopatologicã“, Revista de Psihiatrie nr. 2, 1993) si probleme de nosografie si sistematica stãrilor depresive, la „Depresia secundarã“ (1971) si „Expresia somaticã a depresiunii“ (1972). Studiile sale abordeazã de asemenea probleme de clasificare si diagnostic a bolilor psihice, delimitarea unor entitãti nosologice, trãirea timpului în ontogenezã si psihopatologie, biocronometria si trãirea timpului psihologic, analiza clinico-psihologicã a fenomenului placebo s.a.

Ultima lucrare publicatã - în primul numãr al revistei pe care a conceput-o si condus-o „Psihiatria si psihofarmacologia prezentului“ - este intitulatã programatic: „Neurastenia - pasãrea Phoenix a psihiatriei prezentului; o reevaluare clinicã în drum spre validare nosologicã“.

Profesorul Gheorghe Ionescu a fost si un animator si organizator al vietii stiintifice în psihiatria româneascã. A prezidat Asociatia Psihiatrilor din România (1993-1999), a organizat si prezidat cinci Congrese si Conferinte Nationale de Psihiatrie, a fost redactor sef si membru în Colectivele de redactie ale revistelor de specialitate: „Revista Românã de Psihiatrie“, „Psihiatria si psihofarmacologia prezentului“, „Revue Roumaine de Psychologie“ s.a.

Dar realizarea la care profesorul tinea cel mai mult era frumoasa pleiadã de elevi si colaboratori ce constituie „scoala sa“. Una dintre cele mai pregnante amintiri pe care o pãstrãm este aceea a profesorului înconjurat de elevi si colaboratori, într-o încãpere din clinicã, într-o zi aniversarã. Era multumit. Poate si fericit. Ne-a spus atunci: „Am avut noroc de colaboratori minunati!“
Într-adevãr, Profesorul Gheorghe Ionescu a fost un didact desãvârsit, mereu preocupat de aspectul pedagogic al lectiilor sale. Din acest punct de vedere, el se înscrie pe linia bunei traditii a scolii de psihiatrie din Bucuresti, ilustratã de personalitãti ca Alexandru Sutu, Alexandru Obregia, P. Tomescu, V. Predescu s.a.

***